Cred că una dintre cele mai mari provocări pe care le am ca părinte, este cum să transfer valorile mele copiilor mei, pentru a-i ajuta să facă alegeri corecte. De fapt, cred că în multe părți ale lumii, dacă ai efectua un studiu pentru a afla care este expresia, sau partea unei expresii, care este folosită cel mai des în ultimii trei sau patru ani, cred că aceasta ar fi „binele de rău.” În multe culturi ale lumii, se spune mereu că nu mai putem deosebi binele de rău. Copiii mei nu mai deosebesc binele de rău. Iată deci ce vom discuta astăzi.

Vreau să încep cu o ilustrație. În ultimii 75, poate 80 de luni, în 20 de țări, am chemat tineri să iasă în fața bisericilor lor și adesea o fac duminica dimineața. Îl întreb pe liderul de tineret: „Care este cel mai bun tânăr din biserică? Deoarece de obicei nu contează dacă acel copil a trecut prin toate programele de ucenicie ale bisericii, toți răspund la fel, ca și cum nu ar fi trecut prin nici unul dintre ele. Îl întreb deci pe pastorul de tineret sau pe liderul de tineret: „Care este cel mai bun tânăr din biserică?” Apoi îl chem în fața părinților, a pastorului, a întregii biserici adunate duminică dimineața și îl întreb: „Dacă ești într-o situație din care poți scăpa dacă ai minți, ai face-o?” Din 249 de tineri, 244 au răspuns afirmativ. De fapt, cei mai mulți dintre ei spun ceva de genul: „Bineînțeles că da.” Între ceilalți cinci, o tânără dintr-o biserică evanghelică din Wheaton, Illinois a spus: „Va trebui să mă rog cu privire la asta.” Măcar se ruga. Un tânăr dintr-o biserică baptistă mare mi-a spus: „Of, grea întrebare, dar nu cred că aș face-o.” Și doar trei din cei 249 care au venit în față au spus: „Nu, nu aș minți.” Apoi, am luat acești 249 de tineri și încă vreo sută de alți tineri și am mers un pas mai departe. I-am întrebat pe cei 348 de tineri: „Este greșit să minți? Este greșit să minți?” 344 au răspuns imediat afirmativ.

Veți spune: „Stai puțin că nu se leagă lucrurile – 97% au spus că ar minți și tot 97% au spus că a minți este greșit?” Ei bine, lucrurile se leagă, pentru că, vedeți voi, pentru a înțelege noua cultură a tinerilor care se dezvoltă în lumea întreagă, trebuie să știți că nu există aproape deloc continuitate între credință și comportament. Aproape deloc.

Acesta este motivul pentru care un tânăr poate să petreacă duminica seara în bisercă, iar pastorul sau evanghelistul vorbește despre puritatea sexuală. Tânărul răspunde, iese în față, îngenunchează la altar, plânge și așa mai departe, iar toți adulți stau în jurul lui și spun: „Slavă lui Dumnezeu. Ce lucru minunat!” Mai puțin pastorul de tineret. El știe că exceptând câteva cazuri rare, același tânăr se va ridica, va ieși din biserică în seara aceea, iar peste o oră și jumătate se va afla în pat cu prietena lui și nici măcar nu va face vreo legătură între cele două evenimente. Acesta este unul dintre indicatorii noii culturi a tinerilor. Aproape că nu există continuitate între credință și comportament. Acesta este motivul pentru care 97% au spus că ar minți și tot 97% au spus că a minți este greșit. Apoi i-am dus pe cei 348 un pas mai departe. I-am întrebat: „De ce este greșit să minți?” Aproape imediat, răspunsul vine: „Părinții m-au învățat că este greșit să minți.” Acest lucru este prostesc. De fapt, este mai degrabă idiot. Și anume, că ceva este corect sau greșit din punct de vedere moral pentru că așa m-au învățat părinții. Privind la expresiile de pe fețele unora din cei prezenți, cred că ar fi mai bine să explic lucrul acesta.

Dacă a minți este greșit pentru că mama sau tata m-au învățat că este greșit, atunci, tocmai ați justificat aproape orice atrocitate din lume. De ce? Pentru că părinții mei m-au învățat că este corect? Tocmai ați justificat Holocaustul și uciderea a 6 milioane de evrei de către naziști, deoarece părinții naziști m-au învățat că așa este corect. Nimic nu este greșit sau corect pentru că așa m-au învățat părinții mei. Și dacă mai credeți că greșesc în această privință, încercați lucrul acesta – una dintre expresiile folosite de foarte mulți tineri astăzi, când vorbesc între ei și spun: „Știi că este greșit să faci lucrul acesta, că nu este bine.” Poate cu referire la relațiile sexuale sau la alte lucruri. Și iată expresia pe care o veți auzi: „Uite care-i treaba. Așa te-au învățat părinții tăi. Acestea sunt valorile pe care ți le-au transmis părinții tăi. Părinții mei m-au crescut altfel. Mi-au transmis alte valori. Trebuie să fii tolerant. Nu-mi impune mie valorile părinților tăi.” Și dacă încă mai credeți că ceva este corect sau greșit pentru că voi, ca părinți, i-ați învățat așa pe copii, ar fi bine să găsiți un răspuns la această problemă deoarece copiii voștri se vor confrunta cu ea.

Apoi le spun: „Ei bine, cum te-au învățat părinții tăi că ceva este greșit?” Închipuiți-vă că mai bine de jumătate dintre acei copii nu au putut să răspundă la această întrebare. Nu au putut să dea un răspuns. 51% au spus: „Pentru că Biblia spune: Să nu minți.” Lucrul acesta nu este adevărat. Asta este o prostie. E la fel ca și cum aș spune că părinții mei m-au învățat că ceva este corect sau greșit și de aceea acel lucru este corect sau greșit. Ar fi bine să explic și lucrul acesta.

Nimic nu este corect sau greșit doar pentru că Biblia spune: „Să nu...” Veți spune. „Nu. Explică-te.” Ei bine nu este o chestiune ușoară. O poruncă, un precept, doar afirmă ce este greșit sau corect. Dar această afirmație nu are incorporată în sine nici o autoritate morală care să stabilească ce anume este corect sau greșit, indiferent că este vorba de cele zece porunci sau de altceva.  O poruncă, una dintre cele zece porunci sau o alta este doar o afirmație despre ceea ce este corect sau greșit, dar nu conține nici o modalitate de înețelgere a motivului pnetru care acel lucru este corect sau greșit.

Apoi, i-am dus pe acești 348 de tineri un pas mai departe. De ce spune Biblia că nu trebuie să mințim? Doar trei dintre ei au putut să răspundă la această întrebare. Din 348 de tineri, doar trei au putut să răspundă la întrebarea: De ce spune Biblia să nu mințim? Știți ce s-a întâmplat? În atât de multe culturi din întreaga lume creștem tineri, trăind, în legalism pur, legalism nealterat. „Cum poți să spui asta?” mă veți întreba. Foarte ușor. În aproape orice țară din lume, aproape că nu poți găsi, aproape nicăieri, un tânăr care să aibă un alt fundament pentru a discerne ce este corect și ce este greșit decât un precept sau o poruncă. „Să nu.” Acesta este pur și simplu legalism. Gândiți-vă la lucrul acesta. Este vorba doar despre oferirea unei liste cu „așa da, așa nu” fără absolut nici o autoritate morală a motivației pentru care un lucru este corect sau greșit. Nu vor supraviețui. Nu vor supraviețui.

Veți spune: „Josh, nu sunt de acord cu tine. Așa m-au crescut părinții mei pe mine. Așa m-a crescut mama mea, iar eu am ajuns bine.” Mama, tata... cum ați ajuns voi bine nu este relevant. „Cum adică?” veți spune. Chiar așa. Vreau să fac următoare afirmație. Dacă vă creșteți copii așa cum v-au crescut părinții voștri, se prea poate să îi pierdeți. Veți spune: „Cum poți spune asta?” Foarte simplu. Trebuie să înțelegeți că în lumea întreagă, în aproape orice țară, cultura s-a schimbat. S-a schimbat total din vremea când voi ca părinți erați tineri față de tinerii de acum. Voi încerca să ilustrez lucrul acesta. Să luăm de exemplu pe doamna de aici. Cum vă numiți? Debora? Debora, când erai copil, iar părinții te duceau la biserică, iar pastorul făcea o afirmație cu privire la o chestiune morală, de exemplu: să nu minți. Când te întorceai acasă, acest lucru era probabil întărit de către părinții tăi. Era întărit de prietenii tăi. Era întărit de cultura ta. De muzica ta. De profesorii tăi. În mod normal, tot ceea ce predica pastorul tău de la amvon era întărit acasă. Acest lucru nu mai este adevărat. În foarte multe culturi din lume astăzi, atunci când un pastor face o afirmație cu privire la ce este corect sau greșit și spune: „Să nu”, cel puțin aici, în Statele Unite, în cele mai bune biserici din America, când tânărul se duce acasă, ceea ce a predicat pastorul de la amvon referitor la o chestiune morală nu mai este întărit acasă de către părinți. Dispare în fața prietenilor, a culturii, a profesorilor, a guvernului. Dacă vă creșteți copiii așa cum v-au crescut părinții voștri, ați putea să îi pierdeți, deoarece întreaga situație s-a schimbat. Veți spune: „Ei bine, cum îi învățăm să deosebească binele de rău? Cum le oferim autoritatea morală a ceea ce este bine sau rău și o motivație pentru aceasta?”

Vedeți, aici este cheia. Am trei fete și un băiat și îmi place să fiu tată și cred că una dintre responsabilitățile mele este să transfer copiilor mei valori biblice pentru ca ei să poată lua decizii corecte. Vreau ca Sean, Kelly, Katie și Heather să știe ce este bine și ce este greșit. Dar dacă vreau cu adevărat ca ei să supraviețuiască și nu numai să supraviețuiască, ci să crească și să înflorească în umblarea lor cu Hristos, nu pot să îi cresc spunându-le doar ce este bine și ce nu cu ajutorul unor porunci. Îi voi pierde! Când voi creșteați, asta era tot ce aveați nevoie. De ce? Pentru că atât de multe alte surse din jur întăreau ceea ce vă învățau părinții voștri. Acest lucru nu mai este adevărat. Aceste lucruri sunt acum contrazise. Așa că dacă vreau nu doar supraviețuirea copiilor mei, ci și ca ei să înflorească în umblarea lor cu Hristos nu mă pot opri doar la a-i învăța ce este bine și ce este greșit. Trebuie să îi duc un pas mai departe și să îi învăț de ce anumite lucruri sunt corecte iar altele sunt greșite.

Mulți părinți din lumea întreagă nu au avut nevoie de lucrul acesta atunci când ei erau copii. Acum, dacă nu ai lucrul acesta, mori. Nu vei supraviețui din punct de vedere spiritual decât în cazuri excepționale. Care este temeiul pentru care un lucru este corect sau greșit și care este motivația pentru aceasta? Ca să ilustrez motivația pentru care unele lucruri sunt greșite iar altele corecte și cum să îi conducem spre alegeri corecte, voi chema aici un tânăr să mă ajute. Vreau să invit pe acest tânăr de aici să vină la mine. Da, tu, vino. Vino aici sus.  Chiar aici. Va trebui să vorbești tare pentru că eu am microfon, dar tu nu ai.

- Bine.
                - Cum te numești? 
                - David.
                - Câți ani ai David?
                - 15.
                - 15, ceea ce vreau să faci este să te întorci cu fața spre mine. Și să spunem că tu ești fiul meu, iar eu sunt tatăl tău. Aș vrea să vorbesc cu tine așa cum fac cu fiicele și cu fiul meu, nu doar despre ce este bine și rău, ci mai degrabă, din ce motiv anumite lucruri sunt corecte iar altele sunt greșite. Bine?

- Da.

- Începi să înțelegi ce este bine și ce este rău prin trei pași. Primul este un precept. Dave, un precept este un fel de „așa da, așa nu”, formulat negativ sau pozitiv. În spatele oricărui precept, de genul „Să nu ucizi, să nu furi”, etc. se află un principiu; un principiu. Ce este un principiu? Un principiu este un standard sau o normă mai cuprinzătoare. Iată care este diferența dintre un precept și un principiu. Preceptul tratează o chestiune morală foarte specifică. Un principiu tratează mai multe chestiuni morale. Cu alte cuvinte, un precept este aplicarea unui principiu moral mai cuprinzător și voi ilustra lucrul acesta mai târziu, un principiu moral cuprinzător pentru o chestiune morală foarte specifică. Cu alte cuvinte, este ca un furnal. Știi ce este un furnal?

- Da.

- Partea mai mare a furnalului este principiul. Vârful este preceptul. Cu alte cuvinte, vârful se concentrează în jos. Acum, dacă ar fi să fim corecți din punct de vedere biblic, un furnal ar trebui să aibă 4 sau 5 vârfuri. De ce? Un principiu se aplică mai multor chestiuni morale. Iată cheia; în spatele fiecărui precept este un principiu. Acesta este lucrul care ne scoate din legalism. În spatele fiecărui principiu este persoana, caracterul și natura lui Dumnezeu însuși. Iată cum ilustrez lucrul acesta: Precept. Principiu. Persoană.

De ce spune Biblia să nu mințim? Motivul este că însăși natura și caracterul lui Dumnezeu este adevăr. Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” Persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu sunt adevăr. Există un principiu moral numit onestitate, care este valabil pentru toți oamenii, în toate locurile și în toate vremurile. Din pricina acestui principiu moral numit onestitate, din el iese acel precept specific: să nu minți. De ce? Din pricina părinților mei? Nu. Din pricina pastorului meu? Nu. Din pricina profesorului meu? Nu. Din pricina faptului că natura, persoana și caracterul lui Dumnezeu este adevăr. Precept, principiu. Persoană. Priviți lucrurile în felul acesta. Crezi că este greșit să ucizi?

- Da.

- De ce?

- Pentru că Biblia spune să nu ucizi.

- Bine David. De ce spune Biblia să nu ucizi? Grea întrebare, nu-i așa? Hai să o analizăm împreună. Precept. Principiu. Persoană. David, motivul pentru care Biblia spune să nu ucizi, este din cauza faptului că persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu sunt viață. Amintește-ți că Isus a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” Biblia ne spune că Dumnezeu a creat viața după chipul Său și a spus: „Este bună.” Persoana, caracterul și natura lui Dumnezeu sunt viață. Există un principiu moral, care se numește sfințenia vieții. Cu siguranță ai auzit de el. Ei bine, el provine din persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu. Din cauza acestui principiu moral numit sfințenia vieții, există acel precept specific, să nu ucizi. De ce? Pentru că Dumnezeu este viață. Minciuna este greșită pentru că Dumnezeu este adevăr. Uciderea este greșită pentru că Dumnezeu este viață. Să vedem dacă putem merge câțiva pași mai departe. David, gândește-te bine. Necurăția este greșită pentru că Dumnezeu este...”

-  Curat?

- Întocmai! Persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu sunt curate. Vedeți, natura lui Dumnezeu este temeiul nu doar a ceea ce este greșit și corect, ci și pentru motivația pentru care ceva este greșit sau corect. Să mergem un pas mai departe. Să vedem dacă te prinzi de asta. Nedreptatea este greșită pentru că Dumnezeu este...?

- Drept...

- Într-adevăr! De asta nu te vei prinde. Bun, ești atent? Întoarce-te cu fața mai spre mine. Nimeni nu se prinde de următoarea. Unu la unu, bine? Ura este greșită pentru că Dumnezeu este ...?

- Dragoste.

- Ai dreptate! Așa este, pentru că natura, persoana și caracterul lui Dumnezeu sunt dragoste. Hai să o luăm de la capăt. Minciuna este greșită pentru că Dumnezeu este adevăr, uciderea este greșită pentru că Dumnezeu este...

-Viață.

-Viață. Nedreptatea este greșită pentru că Dumnezeu este ...

-Drept.

-Necurăția este greșită pentru că Dumnezeu este...

-Curat.

-Dragostea este corectă pentru că Dumnezeu este...

-Dragoste.

-Corect. Te-am păcălit nu-i așa?

Dumnezeu este dragoste. David, uită-te la mine. Vreau să îți amintești temeiul pentru ceea ce este bine sau greșit.  Nu părinții noștri. Nu biserica noastră. Nu pastorul nostru. Nu profesorii noștri. Nu guvernul nostru. Ci persoana, caracterul și natura lui Dumnezeu. Nu doar pentru ceea ce este bine sau greșit, ci și pentru motivația pentru care lucrurile stau așa. Orice este contrar cu natura, persoana și caracterul lui Dumnezeu este fals. Iar ceea ce este compatibil cu natura sfântă, dreaptă și neprihănită a lui Dumnezeu este corect. Mulțumesc David. Sper că ai învățat ceva aici.

Precept. Principiu. Persoană. Temeiul pentru a putea deosebi binele de rău este persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu Însuși. Iată care este problema cu care ne confruntăm acum. Adesea, atunci când facem o afirmație de genul „să nu...”, un precept, în foarte mulți oameni, nu doar tineri, ci și mai în vârstă, se nasc atitudini negative. De ce? Ne închipuim că Dumnezeu este negativ. Ne închipuim că Dumnezeu nu vrea decât să ne lipsească de distracția din viață. De ce? Pentru că mulți adulți și chiar și tineri, merg la biserică și îi aud pe părinții lor spunând: să nu faci aia, să nu faci aia, iar Biblia spune să nu facem ceva, iar noi ne închipuim că Dumnezeu este negativ.

După ce m-am încrezut în Hristos ca Domn și Mântuitor la facultate, unul dintre cele mai importante gânduri care mi-au venit în minte a fost să îmi dau seama că de fiecare dată când Biblia pare să conțină o negație sau o poruncă restrictivă, de genul „să nu...”, aceasta este de fapt pozitivă. Voi ilustra lucrul acesta. Iar acest lucru este de importanță critică în comunicarea cu copiii noștri. Când mi-am dat seama de lucrul acesta, perspectiva mea cu privire la Dumnezeu și la relația mea cu El s-a schimbat complet.

În Deuteronom 10, Dumnezeu încearcă să îi determine pe evrei să asculte poruncile Sale. Acolo se spune așa: „Poruncile mele sunt pentru binele vostru.” Fiecare poruncă a lui Dumnezeu, fie rostită printr-o afirmație fie printr-o negație, este pentru binele nostru. De ce? Fiecare poruncă are două principii în ea. Fiecare dintre ele. Unul pentru a te proteja, iar altul pentru a-ți îndeplini nevoile. De fiecare dată când Dumnezeu ne spune să nu facem ceva, o face pentru a ne proteja și pentru a ne oferi ceva. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a spus: „Poruncile Mele sunt pentru binele vostru.” De ce? Pentru că te protejează și îți oferă ceva. Voi ilustra lucrul acesta. E ca și o umbrelă. Dacă afară plouă, mergi la ușă, deschizi umbrela. Câtă vreme stai sub acea umbrelă te afli sub protecția ei și în grija ei. Ești protejat de ploaie și ești uscat. Dar dacă printr-un act al voinței tale ieși de sub acea umbrelă, ești lipsit de protecția și îngrijirea oferite de ea și vei suporta consecințele. Te vei uda. Există consecințe.

Voi încerca să ilustrez lucrul acela în cuvinte. Iată ce s-a întâmplat cu aproximativ 9 ani în urmă. Un tânăr pe nume Greg, foarte atletic, era în ultimul an de liceu. Era sâmbătă seara, foarte cald, iar prietena lui era în vizită la el. Asemenea altor adolescenți, într-o sâmbătă seara toridă doreau să meargă să înoate. Greg auzise că la câteva case distanță, niște vecini care aveau piscină erau plecați de acasă în concediu. Așa că au hotărât să meargă să înoate acolo. și-au pus costumele de baie, și-au luat prosoapele pe umeri și au alergat la casa ai cărei stăpâni erau plecați împreună cu familia lor în concediu. Acolo era o piscină mare cu un gard de lemn în jurul ei. Dar existau și o mulțime de precepte. Nu încălcați proprietatea. Ați auzit cu toții de el. Nu intrați. Înotul este interzis. Haida-de! Doi adolescenți într-o sâmbătă seară toridă și doar un gard de lemn între tine și apă? Așa că Greg a sărit gardul și apoi a sărit și prietena sa.  În timp ce prietena sa mergea pe marginea piscinei, Greg se înfoia ca un tânăr de 17 ani, și-a luat avânt și s-a repezit spre placa de sărituri, a sărit pe ea și apoi s-a aruncat cu capul înainte. Când era deja în aer, prietena lui a strigat: „NUUUU!!!” Piscina fusese golită pentru a fi vopsită la întoarcerea din vacanță. Erau mai puțin de 30 de cm de apă în piscină. Pentru că luminile nu erau aprinse, iar piscina era vopsită cu albastru, nu au putut vede că piscina era goală. Sărind cu capul înainte, Greg s-a lovit de fundul piscinei și și-a rupt gâtul.

Mai târziu, când le-am spus lucrul acesta copiilor mei, le-am spus: „Copii, puteți să îl credeți pe tatăl vostru. În fiecare moment când va fi treaz, în fiecare vis din timpul somnului, un singur lucru îi va trece lui Greg prin minte pentru tot restul vieții lui. Vecinii lui nu puseseră preceptele acelea acolo – Nu încălcați proprietatea; Nu intrați; Înotul interzis – pentru a-l lipsi pe Greg de distracția din viață. Acele precepte au fost puse acolo pentru a-l proteja și îngriji.” Le-am spus: „Copii, înțelegeți că în momentul în care, printr-un act al voinței sale, Greg le-a ignorat și a sărit gardul acela, el a ieșit singur – înțelegeți? – a ieșit singur de sub protecția și îngrijirea acelor precepte?

Preceptele lui Dumnezeu sunt ca o umbrelă. Fiecare dintre ele, deși spun, „să nu”, este pozitiv. Ele reprezintă întotdeauna un act de dragoste menit să ne protejeze și să ne ofere ceva. Dar atunci când, printr-un act de neascultare, printr-o decizie a voinței noastre, ignorăm preceptele lui Dumnezeu, ieșim singuri de sub protecția și îngrijirea acelor precepte.

Temeiul motivației pentru care anumite lucruri sunt corecte, iar altele greșite, nu este reprezentat de părinții noștri, nici de pastorul nostru, nici de biserica noastră. Nimic din ceea ce predică pastorul nu este corect sau greșit doar pentru că așa spune el. Eu cred că o face pentru că acel lucru este corect sau greșit. Un pastor, asemenea părinților, trebuie să fie un canal pentru ceea ce este corect și greșit, nu sursa. Sursa, temeiul pentru care anumite lucruri sunt corecte sau greșite este reprezentat de persoana, caracterul și natura lui Dumnezeu Însuși.

Vreau să vă amintiți lucrul acesta – minciuna este greșită pentru că Dumnezeu este adevăr; uciderea este greșită pentru că Dumnezeu este viață; ura este greșită pentru că Dumnezeu este dragoste; nedreptatea este greșită pentru că Dumnezeu este drept; necurăția este greșită pentru că Dumnezeu este curat. Natura, caracterul și persoana lui Dumnezeu reprezintă lucrurile de care avem noi nevoie pentru a înțelege, pentru a putea vedea de ce un lucru este corect sau greșit.