Aș vrea să facem o scurtă recapitulare, pentru a vedea unde am ajuns până acum. Temeiul pe baza căruia deosebim binele de rău nu este reprezentat de părinții noștri. Mulți tineri îmi spun: „Ei bine, știu că este greșit pentru că mama spune că este greșit. Dacă părinții reprezintă sursa prin care determinăm ce anume este corect și ce este greșit, atunci validezi aproape orice atrocitate comisă în istorie. De ce? Pentru că așa m-au învățat părinții mei că este corect. Nimic nu este corect sau greșit din punct de vedere moral doar pentru că așa m-au învățat părinții.

Veți spune: „Vrei să spui că tu nu îi înveți nimic pe copii tăi?” Nu asta vreau să spun. Voi ilustra lucrul acesta. Îi învăț pe copii mei că este greșit să minți, dar iată care este cheia. Nu este greșit pentru că așa i-am învățat eu pe copiii mei. I-am învățat pe copii pentru că este greșit. Vedeți care este diferența aici? Ca părinte, eu sunt canalul și nu sursa pentru ceea ce este corect sau greșit. Pentru că dacă eu aș fi sursa pentru ceea ce este corect sau greșit, atunci un alt părinte ar putea să îl învețe pe copilul său că este în regulă să ucizi. Dacă părintele ar fi sursa pentru ceea ce este corect sau greșit, atunci acest lucru ar fi în regulă. Noi suntem canalul. Temeiul pe baza căruia un lucru este corect sau greșit este persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu.

În ultima sesiune, am analizat trei pași. Începi cu un precept, să nu faci sau să faci ceva. În spatele fiecărui precept se află un principiu. Un principiu este o normă sau un standard cuprinzător pentru a chestiune morală specifică. Iar în spatele fiecărui principiu se află persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu Însuși.

Minciuna este greșită pentru că Dumnezeu este adevăr. Pentru că persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu sunt adevăr, există un principiu numit onestitate. Acest principiu moral al onestității, trăit adesea în viața noastră, se aplică mai multor situații morale. Cum ar fi preceptul: să nu ucizi. Un alt precept derivat din acest principiu este să nu înșeli; etc. Precept. Principiu. Persoană.

Apoi, în ultima sesiune am văzut că orice precept, oridecâteori Biblia spune: să nu, acest lucru este pozitiv. Două motive pozitive sunt incluse în orice precept din Biblie: să protejeze și să ofere ceva. Așa cum a spus Dumnezeu în Ieremia: „Căci Eu ştiu gândurile, pe cari le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” Dumnezeu face lucrurile acestea prin preceptele Sale, pentru a proteja și pentru a oferi ceva.

Am văzut ilustrația acelui tânăr care a sărit gardul unei piscine unde existau toate acele precepte: Trecerea interzisă. Nu intrați. A alergat spre placa de sărituri, a sărit, iar în piscină nu era apă. Vecinii goliseră piscina, iar el și-a rupt gâtul. În momentul în care a ignorat toate acele precepte: „Trecerea interzisă”, „Nu intrați”, și a sărit gardul, a ieșit de sub protecția și îngrijirea acelor precepte.

Dacă vrem să avem copii care să ia decizii corecte, întemeiate pe caracterul și persoana lui Dumnezeu, trebuie să întipărim două lucruri în viața copiilor noștri. Dar nu vom reuși să întipărim aceste două lucruri în copiii noștri decât dacă le vor vedea în viața noastră. Două lucruri – primul, Dumnezeu îi iubește și ei se pot încrede în El. Trebuie să întipărim două lucruri în copii noștri dacă vrem ca ei să ia în mod consecvent decizii corecte întemeiate pe caracterul lui Dumnezeu. Trebuie să ajungă să înțeleagă că Dumnezeu îi iubește și că se pot încrede în El. Voi încerca să ilustrez lucrul acesta.

Să presupunem că această încăpere este un labirint. Un labirint uriaș. Să spunem că tu ești aici la linia de start. Se pornește numărătoarea inversă și dacă reușești să ieși din labirint în, să zicem 8 minute, câștigi un premiu de 10.000 USD. Așa că fiica mea Heather, de 14 ani, se așează la linia de start și spune: „Tati, vreau să trec prin labirint.” Eu îi spun: „Bine.” Se duce la linia de start și se începe numărătoarea inversă: patru, trei, doi, unu, start. Ea pornește în cursă. Face trei pași, ia o decizie, o ia spre dreapta și apoi merge mai departe, iar după câteva minute ajunge la o fundătură. A luat o decizie greșită. Se întoarce de la început; face încă doi pași, o ia la stânga, alegere corectă, alegere corectă, greșit, greșit, corect, greșit și îi ia 13 minute să ajungă la ieșire. Care a fost problema în cazul ei? Problema era că nu putea vedea rezultatele deciziilor luate. Din poziția inițială, ea nu putea vedea sfârșitul sau rezultatele alegerilor ei. De atâtea ori crezuse că face o alegere corectă, dar de fapt era greșită.

Să privim imaginea aceasta în felul următor: să spunem că fiica mea, Heather vine la mine și îmi spune: „Tati, vrei să mă ajuți să ies din labirint?” „Desigur, draga mea”îi spun, așa că iau o scară înaltă de 12 metri, cam de patru etaje. Mă urc până în vârful scării cu un microfon, iar fiica mea are căști pe urechi. Îi spun: „Bun, draga mea, treci la linia de start.” Apoi îi spun: „Draga mea, știi că te iubesc nu-i așa?”

-Da, tati.

-Draga mea, ai încredere în mine?

-Păi, nu știu tată. Săptămâna trecută ai spus că vei face acest lucru și nu l-ai făcut.

-Uite care-i treaba. Ai încredere în mine?

-Da tată.

-Bun. Știi că te iubesc și ai încredere în mine. Bun. Atunci pornește. Nu fă cinci pași, ci doar trei. Acum ia-o la stânga. Fă doi pași, ia-o la dreapta, fă încă trei pași și ia-o la dreapta, încă trei pași și din nou dreapta. Acum ia-o la stânga. Încă o dată la stânga și în șase minute și jumătate am condus-o prin labirint și câștigă premiul de 10.000 USD. Ce anume a făcut diferența? Pentru că mă aflam pe o scară de 12 metri, puteam vedea ieșirea din labirint de la început. Pentru că mă aflam pe o scară de 12 metri și aveam o perspectivă complet diferită decât ea, puteam vedea rezultatul fiecărei alegeri pe care o făcea. Pentru că ea știa, în primul rând că o iubesc și că poate avea încredere în mine. Pentru că știa că o iubesc și că poate avea încredere în mine, prin precepte, prin porunci, ia-o la dreapta, la stânga, nu merge la stânga, acum ia-o la dreapta, fă trei pași... am putut să o conduc prin labirint.

Ceea ce i-am învățat pe copiii mei de-a lungul anilor a fost că Dumnezeu se află pe o scară de 12 metri. Părinții sunt pe o scară de doar trei metri. Bunicii se află pe o scară de 3,5 metri. Iar Dumnezeu se află pe o scară de 12 metri. Dumnezeu poate vedea sfârșitul labirintului vieții. Dumnezeu poate vedea sfârșitul de la început. De asemenea, El cunoaște rezultatele fiecărei alegeri. Nu doar ale fiecărei alegeri pe care o facem, ci și ale tuturor alegerilor pe care le-am fi putut face. Cred cu adevărat că atunci când înțelegem că Dumnezeu ne iubește și că putem avea încredere în El, atunci El ia toate posibilitățile și alege ce este mai bine, iar acest lucru devine realitatea în viața noastră.

E ca și cum Dumnezeu ar spune: „Bun, așează-te la linia de start. Trei, doi, unu start! Fă trei pași, cinstește pe mama și pe tatăl tău; acum, doi pași, să nu urăști. Încă trei pași, să fii curat. Peste patru pași, să nu minți. Peste doi pași, să fii bun. Și prin preceptele Sale, El ne conduce prin labirintul vieții. Vă spun acest lucru: dacă noi, cei care suntem acum aici, cei care privesc sau ascultă această înregistrare nu vom reuși să îi facem pe copii să înțeleagă că Dumnezeu ne iubește și că putem avea încredere în El, niciodată, absolut niciodată nu vom reuși să trecem prin viață depinzând de caracterul lui Dumnezeu pentru a face alegerile corecte.

Acesta este motivul pentru care îmi dau toate silințele să le spun copiilor mei despre rugăciunile la care am primit răspuns, să le spun cât de credincios a fost Dumnezeu în viața mea, pentru a lega credincioșia lui Dumnezeu de Scriptură. Acesta este unul din motivele pentru care eu cred că în Vechiul Testament, Dumnezeu a repetat porunca de a-i învăța pe copii despre lucrurile mărețe înfăptuite de El. De ce? Acest lucru le va arăta copiilor că pot avea încredere în Dumnezeu Iahve.

Conducem prin felul în care trăim, prin felul în care ne relaționăm la copii noștri pentru a le arăta că Dumnezeu îi iubește și că pot avea încredere în El. Atunci și doar atunci, vor începe ei să ia decizii corecte întemeiate pe natura și caracterul lui Dumnezeu. Știți de ce este atât de important lucrul acesta? Acum aș vrea să vă prezint un principiu care este greu de înțeles. Voi încerca să îl ilustrez. Atunci când noi, sau copiii noștri, facem alegeri corecte, imediat rezultă consecințe negative. Când facem alegeri greșite, rezultă consecințe pozitive. „Cum!?” veți spune. Așa este. Cele mai multe alegeri corecte, conduc la consecințe negative imediate și atât de multe alegeri greșite conduc la consecințe pozitive imediate.

Ilustrare: ai ocazia de a copia. Se apropie un examen. Și tu vrei să mergi afară și să te joci cu prietenii tăi și, dacă iei lucrarea unuia dintre ei, vei obține o notă bună. De aceea copiezi și obții o notă bună, în loc să pici examenul îl treci. Dintr-o dată, nu ești pedepsit și nu trebuie să înveți mai mult. Vedeți voi, ai avut parte de un răspuns pozitiv și poți ieși să te joci cu prietenii tăi. Dar dacă iei decizia că vei face alegerea corectă, că nu vei copia și, în loc să te gândești că nu ai timp, în loc să copiezi lucrarea unui prieten, faci tot ce poți și iei o notă proastă. Ce se întâmplă adesea? Mama sau tata vor spune: „Știi, va trebui să te pedepsim. Va trebui să înveți mai mult, va trebui să faci cutare și cutare lucru.” O consecință negativă pentru o alegere corectă.

Am întâlnit un tânăr din Africa – un jucător fenomenal de baschet – care era în ultimul an și jucau pentru campionat și aveau un examen. Parte din examen era să semnezi o hârtie și să declari că ai citit o carte anume, iar el nu o citise. A trecut printr-o adevărată criză. Examenul urma în curând; era prea târziu să mai citească întreaga carte, dar dacă vreunul dintre sportivi nu ar fi citit cartea, se specificase foarte clar că acel jucător nu ar fi putut participa la joc. Așa că acum ar fi putut să facă o alegere greșită, să spună că a citit cartea și să semneze. Alegere greșită – consecințe pozitive imediate. Ar fi putut juca în meci și probabil că ar fi câștigat campionatul. Știți ce a făcut? Acest om avea caracter, iar mai târziu în viață, o astfel de înșelăciune l-ar fi ajuns din urmă. Vedeți, adesea când facem alegeri greșite, consecințele negative ne așteaptă pe cale, dar tânărul acesta a ales să fie sincer. A făcut alegerea corectă și a scris că nu a citit cartea. A avut de suportat consecințe negative imediate. El nu a jucat și au pierdut meciul, pentru că el era cel mai bun jucător. Acesta este motivul pentru care, dacă nu credem că Dumnezeu ne iubește cu adevărat și că ne putem încrede în El, nu vom face alegeri întemeiate pe caracterul și natura lui Dumnezeu! Vom face alegeri întemeiate pe ceea ce este potrivit pentru noi, cu rezultate pozitive în momentul acela.

Cum definești adevărul? Alegerile corecte sunt întemeiate pe adevăr. După estimarea mea, cam 2% din oamenii din lumea întreagă pot defini corect cuvântul adevăr. Sunteți nedumeriți? Așa stau lucrurile. Cu toate acestea folosim cuvântul acesta mereu – de ce îmi place adevărul; vreau să prezint adevărul. Cum definești adevărul? Vreau să vă ofer o definiție. Nu eu am gândit-o, nu sunt atât de ințelept. Un om pe nume Webster a făcut-o. Dicționarul Webster, definește adevărul așa cum o fac multe alte dicționare. Adevărul reprezintă fidelitate față de un original. „Cum adică?” veți spune. Prima dată când am citit definiția aceasta mi s-a părut prostească. Nu am înțeles-o. Adevărul este ceea ce este fidel față de un original. De fapt, mi-e rușine să spun asta, dar mi-a luat trei săptămâni să înțeleg această definiție. Dar, odată ce am înțeles-o, dintr-o dată, totul avea sens. Era ca un puzzle care începea să capete formă. Mai întâi aș vrea să explic definiția aceasta printr-o ilustrație a ceea ce este adevărul și apoi prin aplicarea ei la alegerile corecte. Adevărul este ceea ce este fidel față de original sau egal cu acesta. Să spunem că am o stică de coca-cola și spun: „Am un litru de coca-cola.” Iar cineva îmi spune: „Nu este adevărat.” Eu spun: „Ba da.” El spune: „Ba nu.” Eu spun: „Am un litru de coca-cola.” Este corectă, adevărată afirmația mea? Iar a celuilalt este falsă? Sau afirmația celuilalt este adevărată și a mea falsă? Amintiți-vă că definiția adevărului este, ceea ce este fidel față de un original. Așadar, ce facem? Merg împreună cu cealaltă persoană la Paris în Franța. Mergem într-una din suburbiile Parisului, unde se află Biroul Internațional al Greutățiilor și Unităților de Măsură, unde au toate unitățile de măsură metrice originale..., pentru lungimi, lichide, etaloanele pentru absolut toate unitățile de măsură. Ceea ce facem este să luăm litrul meu de coca-cola și să îl comparăm cu etalonul pentru un litru. Dacă măsurătoarea este identică, cu alte cuvinte, dacă litrul meu de coca-cola se potrivește cu etalonul pentru 1 litru, atunci, afirmația mea este corectă. De ce? Pentru că există fidelitate între el și original. Dar dacă am mai multă sau mai puțină coca-cola, atunci afirmația mea este falsă. De ce? Nu există fidelitate față de original.

Adevărul este ceea ce este fidel față de un original. Adevărul este ceea ce este egal cu un original. Să spunem că fac următoarea afirmație: „Am o placă de un metru lungime.” Și cineva îmi spune: „Nu-i adevărat.” Eu spun: „Ba da.” El spune: „Ba nu. Ai șmirgheluit-o prea mult.” Eu spun: „Am o placă de un metru.” Ei bine, afirmație mea este adevărată iar a lui falsă? Sau a lui este adevărată și a mea falsă? Adevărul este ceea ce este fidel față de un original. Așa că luăm etalonul original pentru un metru și comparăm placa mea cu el, iar dacă cele două sunt egale, există fidelitate, atunci afirmația mea este adevărată. De ce? Există fidelitate față de un original, dar dacă placa este mai lungă sau mai scurtă, atunci afirmația mea este falsă. De ce? Nu există fidelitate față de un original.

Veți spune: „Ei bine Josh, ce are asta de-a face cu deosebirea binelui de rău? A ști pentru ce motiv unele lucruri sunt corecte iar altele greșite și să faci alegeri corecte?” Au foarte multe de a face. De ce este greșit să minți? Pentru că nu există fidelitate față de original. Dumnezeu este originalul. Cu acest etalon ne comparăm. Este corectă dragostea? Da. De ce? Pentru că există fidelitate față de original. Dumnezeu este dragoste. Dreptatea. Este dreptatea corectă? Da. De ce? Există fidelitate față de original. Ura este greșită. Da. De ce? Pentru că nu există fidelitate față de original. Dumnezeu este dragoste. Necurăția. Este ea greșită? Da. De ce? Nu există fidelitate față de original. Ceea ce este fidel față de persoana, caracterul și natura lui Dumnezeu este adevărat. Ceea ce nu este fidel față de persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu este fals. Vedeți legătura dintre aceste lucruri? Iată cum m-a ajutat această definiție a adevărului să întipăresc în mintea copiilor mei valori biblice referitoare la motivul pentru care unele lucruri sunt corecte iar altele greșite. Lucrurile care sunt fidele față de original sunt corecte. Lucrurile care nu sunt fidele față de original sunt greșite. Iar originalul este persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu.

Vreau să vă ofer o formulă foarte simplă de aplicare a acestui lucru, o formulă foarte simplă. Patru litere „C”, în engleză toate aceste cuvinte încep cu litera C. Nu știu despre alte limbi, nu sunt sigur. Iată cele patru principii: oridecâteori ești pus în fața unei alegeri, în primul rând, analizează alegerea. Analizează alegerea. În al doilea rând, compar-o cu Dumnezeu. În primul rând analizezi alegerea. În al doiea rând o compari cu Dumnezeu, cu persoana, caracterul și natura lui Dumnezeu. În al treilea rând, fii dedicat căii lui Dumnezeu. Dedică-te căii lui Dumnezeu. În al patrulea rând, contează pe binecuvântările și protecția lui Dumnezeu. Analizează alegerea. Compar-o cu Dumnezeu. Dedică-te căii lui Dumnezeu. Și contează pe binecuvântări.

Vreau să ilustrez acest lucru cu ajutorul lui Daniel, cel care a scris cartea Daniel din Vechiul Testament. Daniel era adolescent când a fost capturat de un rege păgân foarte crud și a fost dus în robie împreună cu alți câțiva tineri iudei. A fost dus în robie și a fost ales să slujească regelui într-un grup special de robi, de slujitori, deorece era un tânăr foarte ager. Iar acest lucru aducea cu sine o serie întreagă de privilegii, însă era și o problemă, trebuia să mănânce din carnea pe care o mânca împăratul, așa ne spune cartea Daniel. Veți spune: „Păi ce era greșit în asta?” Ei bine, el era un băiat iudeu. Carnea mâncată de împărat fusese jertfită idolilor; era necurată. Dacă ar fi mâncat din carnea aceea, acest lucru l-ar fi făcut pe el necurat și el ar fi păcătuit. Așa că Daniel a spus: „Nu s-ar putea să devein vegetarian?” Inițial i-au spus că acest lucru nu este posibil și că va fi omorât.” Iar cel care îl păzea a spus: „Și eu aș fi omorât împreună cu tine, așa că trebuie să mănânci din carnea pe care o mâncă împăratul.”

Daniel trebuia să facă o alegere. În primul rând, el a trebuit să analizeze alegerea. Știa că ar fi putut să facă aceași alegere ca cei mai mulți dintre prietenii săi și că putea să mănânce din carnea împăratului și să spună: „Dumnezeu va înțelege lucrul acesta, măcar de data asta. Nimeni nu va ști. Nu sunt decât un adolescent. Nu se poate ca Dumnezeu să aștepte de la mine să iau atitudine în felul acesta. Sau, ar fi putut să analizeze în felul acesta alegerea: pot merge pe calea lui Dumnezeu. Pot lua decizia pe care vrea Dumnezeu să o iau. A trebuit să analizeze alegerea. În al doilea rând, a trebuit să o compare cu Dumnezeu. Iar în cartea Daniel, în capitolele 2 și 3 ni se spune că există Dumnezeu în cer. De mai multe ori, Daniel afirmă că există Dumnezeu în cer. Daniel a comparat în mod constant orice alegere care îi era pusă înainte cu persoana, natura și caracterul lui Dumnezeu. Există Dumnezeu în cer. Iar în Daniel 1:8, el s-a dedicat căii lui Dumnezeu. Acolo se spune: „Daniel s-a hotărît să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului.” În ebraică, limba originalului, acest lucru este ca și cum ai spune că a luat o decizie fermă de a nu se spurca. Avea de luat o decizie. Era departe de toți prietenii săi, dar a decis. Mai întâi a analizat alegerea, a comparat-o cu Dumnezeu, iar apoi s-a dedicat căii lui Dumnezeu. Daniel și-a pus în inimă să nu se spurce cu carnea pe care o mânca împăratul. Iar în al patrulea rând, el s-a bazat pe binecuvântările lui Dumnezeu. Ce s-a întâmplat? A fost atât de insistent, încât în cele din urmă i-au acordat permisiunea de a nu mânca din carne. Au spus: „Bine, îți vom da un număr de zile de probă. Te vom hrăni doar cu legume și dacă te vei dezvolta bine, nu vei fi omorât.” În cele din urmă el și prietenii săi, care luaseră aceași decizie, au fost mult mai bine dezvoltați decât toți ceilalți. Și în cele din urmă, în loc să fie omorât, a ajuns prim-ministru. Eu cred că atunci când a luat această decizie, el s-a încrezut în Dumnezeu, că voia Sa avea să se împlinească. El s-a bizuit pe binecuvântările și protecția lui Dumnezeu.

Așadar, aceștia sunt patru pași simpli pentru a aplica lucrurile pe care le-am analizat în aceste două sesiuni. Analizează alegerea. Compar-o cu Dumezeu. Dedică-te căii lui Dumnezeu. Și bazează-te pe binecuvântările lui Dumnezeu. Scopul, temeiul deosebirii binelui de rău este persoana, caracterul și natura lui Dumnezeu.

Vreau să vă spun un lucru, am acoperit atât de mult material, încât dacă nu veți reciti notițele luate și nu le veți analiza pe temeiul Scripturii, nu veți aplica aceste lucruri în viața voastră. Vom face în continuare alegeri bazate pe premise greșite.

Cu alte cuvinte: cu cât îl cunosc mai mult pe Tatăl meu ceresc, cu atât mai ușor îmi este să fac alegeri corecte. Cu cât mai repede pot face alegeri, cu atât mai mult înțeleg cine este Dumenzeu. Am aflat că Dumnezeu mă iubește, deoarece lucrul care m-a adus pe mine la Hristos a fost dragostea lui Dumnezeu și nu toate dovezile pe care le-am analizat și cu care mi-am documentat cărțile – când mi-am dat seama că dacă eu aș fi fost singurul om de pe pământ, Hristos tot ar fi murit pentru mine. Mi-am dat seama că Dumnezeu mă iubește și că pot avea încredere în El. Deoarece știu că El mă iubește și că pot avea încredere în El, îmi este mult mai ușor să urmez preceptele din Cuvântul lui Dumnezeu.